Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

MITA SI VOTUL ILEGAL INSEAMNA INCHISOARE

Campanie de informare si constientizare a cetatenilor

sustinuta de Ministerul Administratiei si Internelor






 

Despre comuna Ticuşul Vechi


Aşezarea  comunei

cccccComuna Ticuş este aşezată în partea de nord-vest a judeţului Braşov şi este formată din satele Ticuşul Vechi şi Cobor. Se învecinează  cu comunele Comăna la est, Ungra la nord-est, Jibert la nord şi vest, iar la sud cu Mândra, Şercaia şi Şoarş. Ticuşul Vechi se află la o distanţă de 80 km de Braşov, la 33 km de Rupea (Cohalm) şi la 25 km de Făgăraş. Relieful comunei este deluros,cel mai înalt punct fiind Dealul Tăiş cu o înălţime de 620 metri. Pe pantele line ale dealurilor se întind terenuri arabile pe care se cultivă porumb, grîu şi plante furajere. Comuna are întinse suprafeţe de fîneţe şi păşuni, iar la limita acestora se întind păduri de foioase şi în special de stejar. Comuna este străbătută de la vest spre est de cursul văii Ticuşului care formează o luncă fertilă. Comuna este legată de Făgăraş sau Rupea prin drumuri judeţene asflatate, ca de altfel şi de satele învecinate.  Populaţia comunei este în majoritate formată din români care convieţuiesc alături de saşi, unguri şi rromi. Comuna a fost electrificată în anul 1964. Începînd cu anul 2010, în comună se vor implementa proiectele privind construcţia reţeleide apă şi de canalizare.

peisaj


Istoria comunei

cccccPentru prima dată se aminteşte de comuna Ticuş în anul 1373, cînd într-un document se fac  referiri la oamenii  regelui Lukas şi Petru Lukas de Thikus. Numele de familie Lutze, în dialect local, Leokes, poate fi întîlnit şi astăzi în comună. Acest nume este cel mai vechi nume de familii săseşti din Transilvania. Conform atestărilor de pînă acum,  Lutze este cel mai vechi din Transilvania. Colonizarea Ardealului a pătruns şi în Ticuş în jurul anului 1200, în aceleaşi condiţii ca şi în celelalte aşezări săseşti din dreapta Oltului: Caţa, Homorod, Rupea, Fişer, Ungra, Felmer, Şoarş, Jibert şi altele. Saşii au contribuit în mod hotărîtor la pătrunderea influenţei occidentale în Transilvania. Ei au întemeiat  sate prospere, dar şi oraşe de tip ,,burg" (cetate) precum Sibiu, Braşov, Sighişoara.   Există presupuneri că aşezarea comunei Ticuş ar fi şi mai veche şi este consemnat anul 1206. Atunci s-ar fi înfiinţat satul Văleni, în documentul de atestare stipulîndu-se numele satelor învecinate: Felmer, Cobor, Lovnic, Şoarş, Bărcut. În anul 1520, caseria din Sibiu a plătit un ajutor pentru construcţii de apărare pentru comuna Ticuş.  Acest act  ne dă posibilitatea să deducem că zidul dinspre nord de la Biserica Evanghelică din localitate, cu cele două turnuri care o flanchează, datează din acel timp cînd populaţia era ameninţată de incursiunile turcilor şi tătarilor. Turnul cu clopote de la Cobor păstrează forma construcţiilor de apărare din acel timp, cu o balustradă  pentru tindă, pe cînd turnul din Ticuş este o construcţie mai recentă,datînd din anii 1804-1806, după ce a fost afectat de cutremurul de la 1802 cînd vechiul turn s-a prăbuşit împreună cu zidul de apărare dinspre vest.  Ca urmare a invazilor, populaţia a fost în mare parte decimată. În anul 1532, în Ticuş au rămas numai 10 gospodari, în Hălmeag 15, în Ungra 20, în Jibert 46, iar la Rupea 111.  Atunci a avut loc emigrarea secuilor care au repopulat aceste sate. În timp, secuii s-au contopit cu populaţia săsească din Ticuş. Astăzi, unele porecle amintesc de originea acelor familii: familia Schuster mai este poreclită Varga, familia Schneider  se mai numeşte Szabo, etc. După anul 1532, au emigrat şi români în Ticuş. O parte dintre aceştia au fost stabiliţi de către saşi pe malul drept al rîului Olt pentru a păzi hotarele Ticuşului care se întindeau pînă aici. Astfel, a luat naştere o nouă aşezare, Ticuşul Nou.  La anul 1640, în Ticuşul Vechi se aflau 64 de gospodării, numărul acestora scăzînd în anul 1698 la 19 gospodării. Şi invaziile străine au lăsat urme în cultura satului. Turcii au fost cei care au adus cucuruzul, numit în unele zone grîu turcesc. În locul porumbului, se cultiva odinioară meiul. Cartoful a început să se cultive abia după marea foamete din 1817, iar mierea a ţinut mult timp loc zahărului.


 

biserica